Mi-e dor de tine, Mihaela!

am cam absentat fiind intr-o faza de adaptare, cam lunga, dar poate chiar necesara pentru a nu fi asimilata cu totul ... cateodata trebuie ... viata este o curgere predestinata unei matrici numite...destin! chiar daca am schimba unele necunoscute in ecuatie, rezultatul ar fi acelasi...

de multe ori port conversatii virtuale cu tine, cu spiritul tau boem si critic si direct! ma intreb de ce trebuie sa traim atat de departe de toti cei sufleteste aproape, dar in acelasi timp trupeste atat de departe ... ma intreb: de ce? o intrebare, care de 20 de ani asteapta un raspuns...dar timpul se incapataneazza si ne sfideaza!

comunicarea virtuala e mult prea rece si distanta ... prea dificila pentru cei neinitiati, ca mine, dar voi incerca ca amintirea ta sa fie "umbrarul" sub care ne vom depana amintirile si trairile.

Mihaela Runceanu trăieşte prin “mugurii” ei

(Sursa: Slagar Top' s Blog)

"Cantecul este modul prin care daruim oamenilor tot ce avem mai bun si mai frumos in noi"

4 mai 2009. Îmi place să cred că Mihaela Runceanu nu a murit. Este undeva, puţin mai departe de noi şi zâmbeşte la fiecare aducere aminte a noastră de ea. Când se apropie ziua asta mă gândesc că e ziua Mihaelei Runceanu şi nu că ar fi împlinit atâţia ani… E o întoarcere în timp şi totuşi un prezent continuu căci muzica românească se sprijină încă pe “mugurii” pe care i-a format ea la Şcoala Populară de Artă. Marina Florea, Carmen Trandafir, Silvia Dumitrescu, Nicola, Adrian Enache, Manuela Fedorca sunt câţiva din elevii pe care i-a pregătit şi care astăzi fac cinste Mihaelei prin prezenţa scenică, talentul şi muzica pe care ea le-a şlefuit. Nu am apucat s-o văd pe Mihaela Runceanu într-un spectacol dar m-a emoţionat întotdeauna sensibilitatea vocii care au dat naştere unor piese pe care le ascult de fiecare dată cu o emoţie unică: De ar fi să vii, Iartă, Să fim copii, Fericirea are chipul tău, Haide, spune, E adevărat, iubirea mea sunt câteva din piesele la care mă întorc des pentru o porţie de linişte şi tandreţe în suflet. 4 mai şi 4 noiembrie au însemnat pentru mine omul de radio două zile importante. Era imperios pentru mine să le marcăm într-un fel pentru ca ascultătorii să-şi aducă aminte de glasul sensibil, de emoţia pieselor, de gingăşia transmisă prin vocea caldă, de tot ce a fost Mihaela Runceanu, artistă şi profesoară! Am realizat cu aceste ocazii 2 medalioane dedicate Mihaelei Runceanu: unul pentru data de 4 mai, celălalt pentru 4 noiembrie! Pe mormântul Mihaelei Runceanu de la Buzău stăruie următoarea frază: Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun şi mai frumos în noi care este de fapt chintesenţa generaţiei din care provine Mihaela. Ea şi colegii de generaţie ai ei au înţeles că muzica se face cu suflet şi nu cu bani. Transmisă din suflet ajunge şi rămâne la suflet iar de aici până la succes nu e decât un pas căci ce e succesul dacă nu bucuria transmisă publicului. Iar bucuria se manifestă prin săli pline, prin CDuri cumpărate, prin concerte cu duiumul… Bucuria ca să reziste în timp are rădăcini adânci în suflet. Mihaela Runceanu este cel mai bun exemplu de succes în muzică pe care l-a împărţit cu “mugurii” prin care trăieşte astăzi…

Autor: Ioana Matfeev, 4 mai 2009m

Comentarii preluate

Ii multumesc lui Mark pentru comentarii...afisez mai jos postarile preluate si va invit sa va deschide-ti si dumneavoastra cutiuta cu amintiri si sa ne impartasiti si noua ... curaj!

Emotia unui cantec

... emotia de a-ti imagina ca atingi albastrul cerului ... emotia de a mai fi copii, pentru inca o zi, macar... emotia de a trai viata in iubire ... Ce poate fi mai important decat sa iubesti, sa daruiesti si sa primesti iubire, fara sa pretinzi! asa, de la inima la inima ... Superba si profunda emotie!
Un adanc respect celei care a fost Omul, Prietenul, Pedagogul si Artistul Mihaela Runceanu!